Life

Te scoli, te duci la scoala, te intorci, faci temele, stai pe mess, te culci. A doua zi idem, a treia lafel. Daca ai noroc, mai dai un test, mai te asculta, mai iei un doi. Rutina, rutina. Totul e rutina. Mereu si mereu. De ce? Nu stiu. Cum rezisiti? Ca tot omul, iti dai seama ca odata pe saptamana, de 2 ori, de n ori se sparge rutina. Cu o iesire la suc, cu o teza, cu un bal, cu o petrecere si asa mai departe. Si astepti ziua aia. Astepti frumos la tine in banca, treci de ziua de cacat de azi, treci de ziua de maine, de rutina si de oamenii care te calca in picioare, stiind ca o sa vina si vremea ta. Vremea aia cand sangele o sa-ti curga iar prin vene, cand picioarele n-o sa se mai tarasca fara chef si fara viata spre scoala, cand o sa faci ce vrei, ce-ti trece prin cap. Evadarea. Evadarea din weekend, sau de dupa ore. Dar...

Dar ce se intampla cand asta nu exista? Pur si simplu nu te mai atrage, nu mai ai chef de nimeni si nimic, sau pur si simplu ocazia nu apare. Stai si induri, zi de zi, un cacat de lectie, o baba imputita in autobuz care te impinge si te injura ca nu te-ai dat la o parte, un prof care nu poate, nu vrea sa inteleaga ca n-ai inteles tema si te pune cu un pas mai aproape de corijenta, dar taci, taci si induri. De ce sa te mai chinui? De ce? Nimanui nu-i mai pasa de tine. Nimeni nu-ti mai ofera mana aia de ajutor, mana aia care te face sa zici "Da-o in pula mea, hai sa spargem ceva".  Daca ai ajuns asa de rau incat sa ajungi acasa plin de sictir, iti faci tema la misto, deschizi televizorul si lancezesti, asteptand parca moartea. Si stai si stai. Nimeni nu te mai salveaza. Iar si iar. Pur si simplu ai ajuns sa nu mai ai de ce sa traiesti. Prietenii nu te mai bucura, notele nu te mai multumesc. Esti vesel, esti relaxat, esti chill. Toata lumea asta vede. Dar nu pot vedea sangele care se scurge usor usor, viata care dispare zi cu zi, zambetul plin de durere.

Vrei ceva nou, vrei sa sari, vrei sa spargi. Dar nu mai poti. Nu mai ai chef, nu mai ai de ce, nu mai ai cum. Ti-au taiat aripile. Liceul ar trebui sa fie o experienta de neuitat, sa te gandesti mai tarziu la el , si sa zici "Uite, asta am facut!". Dar daca de acum ti-ai pierdut pofta de viata, te gandesti, mai incolo ce o sa fie? Findca nu devine mai bine. Din contra... Viata nu e roz, nu e nimic care sa te asptepte undeva acolo, pus frumos pe o tava de argint, sa fie pentru tine, pentru ca ai frecat-o toata viata. Nu. De aici nu putem sa o luam decat in jos.

Ce se intampla oare de aici? Fara viata, fara chef, fara sange in vine, cu rutina? Unde pot sa ma mai duc...?

Balul bobocilor mishuişti

6 noiembrie. Cu 10 minute înainte de ora 14, aglomeraţie mare pe strada Tei. Maşini veneau din toate părţile şi grupuri de elevi împodobeau străzile. În clubul Bamboo, bobocii din Mihai Viteazul, şi nu numai, se pregăteau de balul lor.

După 30 de minute de căutat masă, sau de salutat diferitele cunoştinţe, programul balului a început. Connect-R a deschis spectacolul cu un “Bună Seara, Mihai Viteazuu’!”. Desigur, el a fost întâmpinat cu aplauze si cu “Uuu”-rări, cele din urmă nefiind băgate în seamă. El a cântat câteva melodii însoţit de trupa sa de dans, şi mai târziu de Alex Velea şi o chitara. După o oră, el a părăsit scena în aplauzele tuturor, unii bucuroşi că pleacă şi alţii fiind multumiţi de prestaţie.

 

În scurt timp, a început concursul Miss şi Mister. După prezentarea juriului şi a altor oficialitaţi prezente la eveniment, reprezentanţii claselor a 9-a şi-au început prestaţia, cu creaţia proprie a dansurilor personajelor, tema anului acesta fiind ‘cupluri celebre’. S-a putut admira coregrafia unor cupluri ca Aladin si Yasmine, Bonnie si Clyde, sau mai recent, Mr. si Ms. Smith.

După o scurtă deliberare a juriului, s-au ales cele 5 echipe de finalişti. Programul a continuat cu proba dansurilor, samba, salsa şi rock’n’roll, şi cu o probă mai prost primită de audienţă, cea de cultură generală. A urmat o pauză în care juriul şi-a ales preferaţii şi în care participanţii la bal au privit dansuri moderne, cuplurile fiind formate din boboci ai liceului. După scurta deliberare, a venit ultima proba,  proba surpriză: karaoke. Unii dintre finalişti au fost derutaţi, alţii doar dorind să se distreze, fără a le păsa de voce. Proba aceasta s-a terminat dupa încercari de interpretari ale melodiilor cunoscute ca “18 ani”, “Jaga Jaga”, dar şi a unor melodii mai puţin cunoscute printre generaţiile noi, cântecele populare. Ochii spectatorilor au fost apoi încântaţi de dansul unei trupe de Street Dance.

Dupa cea mai lungă, dar ultimă deliberare, s-au anunţat caştigătorii concursului: Miss Boboc Mihai Viteazul a fost aleasă Focşăneanu Ana-Maria, clasa 9B, titlul de Mister revenindu-i lui Radu Miron, clasa 9D.

 

După terminarea concursului, DJ-ul şi-a început prestaţia, în jurul orei 17. Începând cu melodii uşoare, de încălzire, şi ajungând să treacă prin toate genurile, unele dintre melodiile alese de el fiind “Rock you”, “I love  rock’n’roll” şi o melodie de la Pink, spre dezamăgirea numeroşilor rockeri prezenţi la eveniment, din cauza numărului mic de melodii preferate de ei. Dansul pringuinului a fost şi el auzit, sala fiind cuprinsă repede de febra dansului, C.N.M.V.-iştii nebăgând în seamă spaţiul redus de care aveau parte. Genul dominant a fost desigur Dance, spre bucuria iubitorilor acestui tip.

 Desigur că de-a lungul balului unii au preferat să danseze încontinuu, în timp ce alţii s-au relaxat la o ţigară o gură de aer liber J.

În jurul orei 20 fără 10, participanţii la bal au fost invitaţi subtil la părăsirea clubului, prin aprinderea luminilor, şi punerea melodiei de final “Ani de liceu”.

 

Deşii unii spun că aducerea artistului Connect-R pe scenă nu a fost prea strălucită, sau că melodiile nu au fost bine alese, majoritatea participanţilor au spus că au avut un timp de neuitat şi că asteaptă cu nerăbdare balul de anul viitor. 

(Articol scris pentru Teenpress)

Music, it’s own life and memories

În ziua de azi, toată lumea ascultă muzică. Că e rock, hip-hop, pop, house sau ce vreţi voi, tot muzică e. De ce? De ce o ascultăm cu toţii?

 

O variantă posibilă ar fi relaxarea. Ai scăpat de la o oră nasoală, după un test să zicem, îţi vine să rupi ceva, că profa’ e exagerată sau a întârziat sau n-ai făcut bine. Bagi căştile in urechi, dai muzica la maxim, uiţi de toţi si toate. Te introduci în lumea ta, lumea muzicii, în care tu deţii controlul. Nu e nimeni să-ţi spună că ai luat 2 la test, că rămâi repetent sau că te-a părăsit iubita. Nu. Aici totul depinde de muzică.

 

Fiecare gen enumerat are stilurile lui. Poate te-ai plictisit de moarte, poate te-ai săturat de rutină, poate în autobuz erau prea mulţi bătrâni înceţi, pe pat de moarte, care iar s-au luat de tine că nu le cedezi locul : pui o melodie mai vioaie, doar-doar să se trezească sângele în vene, să-ţi dea un zvâc,  să reacţionezi, să te aperi.

            Poate ai avut o zi proastă, de când te-ai trezit şi ţi-ai dat seama că n-ai învăţat pentru testul de la prima oră, până seara când ajungi acasă dupa o zi nasoală şi te iau părinţii de la usă că iar ai uitat să iei pâine şi că n-ai făcut curăţenie în cameră. Te duci în camera ta, posomorât, resemnat, fără putere să mai reacţionezi cumva, şi asculţi o melodie înceată, care incearcă să-ţi aline frustrarea de peste zi.

Este binecuvântarea muzicii.

 

Bineînţeles, mai sunt şi momentele alea în care te uiţi prin calculator, să vezi ce viruşi ai mai luat, ce poze ţi-a mai şters frati-tu’, şi dai peste nişte melodii, puse undeva în colţ, dorind parcă să fie lăsate în pace. Porneşti, asculţi şi îţi aduci aminte de ce erau acolo: amintiri. Amintiri bune sau rele, amintirile unor timpuri apuse.

Iei prima melodie: o melodie rapidă, care îţi pune sângele în mişcare, cu versuri încurajatoare, o melodie pe care o ascultai încontinuu în tabere, şi îţi dădeai seama că erai singur, că puteai să faci ce vrei. Amintiri…

O melodie lentă, o melodie pe care o ascultai, gândindu-te cât de mult te-a rănit EA, şi totuşi o căutai mereu şi mereu cu privirea, ca un dependent. Spuneai că de mâine te laşi, că o uiţi, că începi o viaţă nouă, fără regrete. Desigur că a 2-a zi ţi se înmuiau picioarele când o vedeai, totul se ştergea şi reveneai la dependenţă, ca un drogat care încearcă să se lase de cocaină, dar nu rezistă. Amintiri…

O melodie cu versuri puţine dar cu înţelesuri multe. O melodie pe care ai ascultat-o dupa ce fosta prietenă, acum, ţi-a sugerat. Versurile trezesc amintiri, amintiri încă vii, amintiri pe care totuşi vroiai să le uiţi, statul la lac, sau primul sărut dulce de pe banca din parc. Era o vreme roz, nu-ţi păsa de nimic, era vacanţă, singura ta grijă era să te simţi bine, mai ales când aveai pe cineva langă tine. Amintiri…

Sau pur si simplu o melodie rapidă si violentă, mesajul fiind actual: poluarea. Asculţi, şi îţi aduci aminte video-ul. Fiori te trec în timp ce asculţi melodia, îţi vine să te zbaţi, să sari, să strigi, să poţi să schimbi ceva. O ură impotriva semenilor tăi creşte uşor uşor. Amintiri…

 

 

Muzica: you can’t live without it. Vă sună cunoscut?:-)

(Articol scris pentru Teenpress)