marți, 28 septembrie 2010

By step

La pas printr-o frumoasa dupa amiaza de toamna tarzie. bla bla . 

Nu, nu e clasica poveste de plimbare prin padure bing bang. Nu, doamne fereste. asta e defapt ce am facut eu azi, dupa o zi prea lunga la InChisoare. Zi clasica, de dormit la primele ore, de frecat menta la restu'. Cum spuneam, zi prea lunga. O iau ca-n fiecare zi cu 311, gandindu-ma sa profit de abonamentul nou facut dupa ce am fost prins de 2 ori intr-o saptamana fara bilet, pe aceeasi linie. Stau in fumu' de tigara din statie, ascultand muzica, singura salvare, si stau, si stau, 5 minute, apoi 10, apoi 20, si in sfarsit se vede ceva la orizont. 311! 2 de 311 -.-Il iau pe al doilea si o luam usor usor spre capat. In sfarsit! Am terminat si ziua asta gandesc. Nu spun ce era in autobuz, era cald, batea soarele si peeeeste tot numai mosi si babe. Da' nu din aia tata de-ti e mai mare dragu' sa vorbesti cu ei, nu, doamne fereste. Erau numai fosile scuipatoare de praf si mumii de pe vremea zeilor egipteni, care dupa ce ca trebuie sa-i suporti ca sunt omniprezenti, se mai iau si de tine, ca de ce asculti muzica tare, ca nu-i frumos, ca pla mea.. Asta e transportul in comun, ce sa-i faci. Deja vezi cel putin 5 expirati pe autobuz, ai zice ca nu mai au nimic de facut cu viata lor decat sa se plimbe prin Bucuresti, cu autobuzele numai, de 3 ori pe zi si-n fiecare ora.. Ma rog.

O luam usor, cu 2 autobuze in fata, agale, spre universitate. In 'scurt' timp ajungem langa statia de la mosilor si.... stop. Stam. Degeaba, chiar la colt de strada. Si stam, si stam, sa fi tot fost 15 minute, in acelasi loc -.- Nu se misca nimic... Deja nervos, fosilele deja stresandu-ma, am coborat cand in sfarsit am ajuns la mosilor. 

De ce se misca totu asa greu? Pai cum sa va zic, fix in mijlocul intersectiei vreo 5 papagali stateau si se contraziceau cu semafoarele, incurcand traficul. De ce parea totul normal? Pentru ca erau politisti, macar dupa nume si uniforma. Si o iau ma la pas, ca de, daca stau dupa aia, mai ajung maine acasa. Si o luam noi frumos, cu ghiozdanu de 5 kilograme in spate pe putin, prin soare, pe langa tigani, ca deh, e vecinatatea. Spre bucuria mea, nu m-am plictisit deloc pe drum, cand intrecand 311 din care coborasem, cand intrecandu-ma el. Pana la Armeneasca, se facuse o coada de toata frumusetea, vreo 5-6 autobuze pe prima banda, full de masini personale si taximetristii 'politicosi' pe a 2a, si semafor si statie, si ca cireasa pe tort, alta intersectie, alti 2 papagali in vesnica lor lupta cu semafoarele...


Cam asa s-a terminat un drum facut de obicei in 10 minute intr-o aventura de aproape o ora. Sa mai tot faci din astea ... -.-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu